Potoli-le-am foamea
În spatele tetierei din poză se află nenea care mi-a confirmat încă o dată faptul că în România foamea de bani e mare de tot. Dincolo de criza mondială, reminiscenţele comuniste şi alte asemenea motive de supărare, în România e foame de bani. Că e vorba de bloggeri care salivează după banii publicitarilor, sau, în cazul de faţă, despre şoferi care sunt în stare să facă orice pentru un ban în plus, foamea se manifestă.
Pe la sfârşitul lui decembrie a trebuit să fac un drum interjudeţean cu microbuzul. Ajung în staţie, văd că-i plină maşina şi dau să plec. Îmi sare în faţă şoferul şi-mi zice că mai are loc fix în spate, pe ultimul scaun. Îi zic că nu mă bag, că mi se face rău dacă merg în spate şi că aştept următoarea maşină, la care şoferul scapă un „Baaai, da’ ce pretenţii mai ai!” şi se urcă pe scaunul lui, trântind uşa după el.
*Activarea mecanismului foame de bani*
După câteva minute de pauză, şoferul coboară, deschide uşa laterală prin care se urcaseră pasagerii şi-i zice persoanei de pe scaunul din spatele lui să meargă pe scaunul liber din spatele maşinii. După vreo câteva alte îndemnuri/ordine, pasagerul se mută şi şoferul vine la mine, arătând spre locul proaspăt eliberat: „Aici e bine?”
Microbuz microbus, poteito potato.
Eu din vasta mea experienta cu microbuzele, imi aduc aminte de o discutie comica care se repeta de fiecare data.
Un batranel, baiat, oricine, opreste microbuzul din drum si intreaba: mai aveti locuri?
Ce raspunde soferul: Nu, dar pana unde mergi?
Sa inteleg ca daca mergi pana intr-un loc anume e ca un fel de parola care iti elibereaza un loc?
Dar explicatia e simpla, persoana intinde mana cu o oferta si zice: haideti ca merg si eu pana la X sau pana in Y. Si hop, suntem in situatia “nu mai sunt locuri” + 1.
Un mic obuz, defapt. Oricum, primul post de seama pe blog. Mai stiam niste povesti dinastea… Nu-mi amintesc acum, ce-i drept, dar nu tre’ sa caut mult, ca-s la tot pasul in România.
:)) caterinca; aoleo…
Eu sustin sus si tare ca ai avut parte de un sofer amabil care s-a caznit si ti-a facut rost de un loc unde vreai tu si unde ii era indiferent dumnealui.Si eu circul cu microbuz aici, iar soferii sunt mai amabili decat iti poti inchipui.(tu ai numi-o foame de bani). Aici strazile sunt ca in State, multe paralele si multe perpendiculare si la fiecare 50 de metri e o mica intersectie. Unde microbuzul opreste, ca poate vrea cineva sa urce.Si doar ne spune sa ne inghesuim sa urce si aia.E fain si ieftin si verde! (culoarea microbuzului, nu ca ar fi prietena cu mediul povestea asta)