M1-M2
Pe un onorabil loc secund în categoria Ergofund şed responsabilii cu semnalistica şi hărţile Metroului din capitală. Nemaifiind de ceva timp prin Bucureşti şi căutând schimbarea între magistralele M1 şi M2 pe diferite hărţi din Aviatorilor, am descoperit că banda mare şi albastră care descria traseul metroului era trecută PESTE numele tuturor staţiilor, acoperind orice urmă de informaţie.
Din seria „populatia cere, Primăria dă”, noi am avut nevoie de informaţie, de hărţi, de semnalistică, Primăria ne-a dat cu vârf şi îndesat, însă mai mult de formă, ca să aibă ce să atârne pe pereţii Metroului. Să luăm exemplu de la unii care au depus ceva mai mult efort în întocmirea unor documente mai utile şi mai uşor de utilizat.
A, dar nu-i nimic grav aici. Eu cred ca tu te plangi prea mult, sau vezi cu niste ochi negativisti lumea ce te inconjoara. Si eu am fost prin Bucuresti si am incerc sa ajung intr-o anumita locatie prin minunatul mijloc de transport numit metrou. Si incercand sa gasesc vreo persoana care sa ma ajute sa ma orientez, am descoperit o gramada de lucruri minunate:
Gardienii de la metrouri sunt ca acei gardieni in Anglia, care stau nemiscati, si tu poti incerca sa vorbesti, sa comunici cu ei, dar degeaba ca sunt foarte dedicati job-ului. Daca vreunu iti raspunde si e amabil, vine si explicatia: era beat si foarte bucuros ca poate comunica cu cineva, pe limba lui.
Persoanele de la informatii sunt foarte amabile cand vrei sa le vorbesti (daca nu cumva vorbeau la telefon atunci), si politicos iti raspund ca nu prea stiu despre ce e vorba pe harta metroului, dar iti pot oferi o carte in care te poti uita impreuna cu ele, si sa deslusiti impreuna misterele metroului.
Faptul ca exista si la noi la Metrou persoane care sa te ajute cu indicatii nu scuza incompetenta autoritatilor. Sistemul trebuie sa functioneze atat timp cat ai numele statiei in care vrei sa ajungi, fara informatii suplimentare.
Nu e normal sa te descurci mai usor cu hartile si sistemele de transport din alte tari. Eu le-am incercat pe cele din Anglia si Polonia. M-am descurcat acolo fara sa stiu limba (in cazul Poloniei) si fara sa trebuiasca sa cer informatii de la gardieni, calatori etc.
But then again, daca am compara tarile: Anglia > Polonia > Romania.
Eu sunt una dintre acele persoane care nu ar pleca sa lucreze in alte tari din cauza ununi tip de loialitati fata de tara care o putem numi patriotism sau lene. Totusi sunt foarte dezamagit de cum evolueaza tara in care traiesc.
Pe de alta parte, daca totusi ai posibilitatea de a ajunge undeva, chiar daca a fost mai greu, e un succes. Din pacate sunt multe alte domenii in Romania in care te lovesti de ziduri fara solutii sau posibilitati.