Ca să nu spuneţi că doar dau cu parul, episodul 3 din seria „Fără Titlu” îşi propune să ofere o serie de sfaturi, îndrumări pe calea cea dreaptă şi îmbărbătări bloggerilor care au ajuns voluntar sau nu în Partea Întunecată, unde bannere clipocesc şi nervii se năruie. Tot pe această cale, sper să reuşesc să sucesc vreo câteva minţi a unora care tocmai şi-au deschis blog şi deja le sticlesc ochii după potenţiala îmbogăţire din reclame.

Pentru a ilustra cât mai bine conceptul „Încearcă fără reclamă şi blogosfera va fi mai verde şi mai zglobie”, am cerut ajutorul şi sfatul lui Darius Groza, omul din spatele Jeg, care face treabă bună de ani de zile, fără reclame plătite, fără complicaţii (mulţumiri încă o dată lui Darius pentru acest interviu).

Redacţia: Salut şi bine ai venit în Gaura Neagră.
Ai un blog la care bagi tare şi consistent de ani de zile, nu numai text, ci şi video, audio şi foto (producţii proprii), lucru care-ţi aduce un număr mare de
cititori şi comentatori. Te-ai gândit vreodată să adopţi trendul naţional şi să profiţi de numărul de cititori prin plasarea de reclame plătite pe Jeg?

Darius: Nu, nu am de gând în acest moment să pun reclame. Cel mai departe într-acest sens a fost să promovez servicii, da’ tot neplătite. Din proprie iniţiativă. Ba un bar ce-mi place mie mult, ba un Trilulilu, încă înainte să fie cei mai utilizaţi autohtoni, ba un site. Cred în colaborări, totuşi. Şi am avut. Da’ n-am primit bani din ele. A fost barter. Da’ foarte selectiv şi doar oferte care să-mi aducă beneficii de reinvestit în acţiunile de pe blog (spre exemplu, bicicleta de la Low Rider, care-o voi folosi la un proiect Jeg; iar Low Rider n-a pus condiţii, m-am gândit singur să le mulţumesc).

R: Legat de reclama plătită, replica momentului din blogosferă este “E
un rău necesar, trebuie să achit cumva cheltuielile (chirie,
întreţinere, rate, hosting etc.)”. Tu cum ai reuşit să treci peste
această greutate? Te tragi din ceva familie nobilă, de ai reuşit să te
fereşti de acest “rau necesar”?

D: Nu, nu-i un rău necesar reclama. E doar un rău. Eu am reuşit prin colaborări anonime sau nu, respectiv donaţii - chiar şi de la cititori - să-mi acopăr cheltuielile sau să-mi finanţez diverse prostii. Am primit hosting de la binevoitori, fără să le dau mai nimica-ndărăt. Nu mă trag dintr-o familie nobilă, da’ aş fi putut să suport şi singur investiţiile făcute pentru Jeg. Că nu-i nu-ştiu-ce să-ţi iei un un căcat de domeniu şi hosting. În acest caz, ele nefiind, fireşte, de căcat - e doar o formulă de exprimare.

R: În încheiere, în calitate de blogger cu vechime, ai vreun sfat pentru
bloggerii care văd în propriul blog o simplă sursă de venit?

D: Blogul încă nu e o sursă prea mare de venit direct. Adicătelea bani. Da’, prin conţinut, poate deveni un atu. Mie Jegu’ mi-a obţinut mai tot, de la aventurile prin care-am trecut, la angajare, la notorietate. În cazul meu, conţinutul a fost original şi am avut de câstigat retroactiv: aveam o activitate marca Jeg, iar din ea urmau tot felul de avantaje.

Da’ se poate să ai diverse facilităţi şi să-ţi aduci faimă chiar având un conţinut aiurea, trivial, furat, cum vrei tu, nu e o regulă. Cât timp reuşeşti să fii vizibil. Depinde de fiecare persoană cum se simte mai bine. Recomandarea mea personală se vede destul de clar din natura blogului.

__________________
Bun, lucrare de control! Extrageţi din rândurile de mai sus cel puţin 3 moduri în care se poate ajunge la succesuri, număr mare de cititori, notorietate şi toate cele, fără nici o urmă de reclamă plătită.
Răspunsurile de genul „pentru că Darius are 3 Oo” nu vor fi luate în calcul.