Am ţinut recent o prezentare în cadrul unei întâlniri OdO pe o temă taaare dragă mie, ca designer,  şi anume interacţiunea prestator de servicii–client direct şi ce primeşte până la urmă clientul final. Ca să clarific, rolul prestatorului îl joaca firma de design/branding/advertising, clientul direct e marele producător de biscuiţi/vopsea/maşini/şpacluri sau o companie de servicii pentru care lucrează prestatorul, iar clientul final e cetăţeanul de rând, cel care finanţeaza toata relaţia, omul care cumpără pachetul de biscuiţi de pe raft, cocalarul căruia îi cumpără tăticu maşină de 60.000 Euro, zugravul plin de var, care intră în magazin să cumpere un şpaclu sau tipul care se duce la bancă să plăteasca o factură.

Din punctul meu de vedere,  relaţia prestator-client direct-client final scârţâie destul de tare în România, în mare parte pentru ca prestatorul  nu are chef să-l bage în seamă şi pe cetăţeanul care scoate banul. Motivele pentru care acest lucru se întâmplă pot fi numeroase: cetăţeanul poate nu are appeal, nu are tot timpul două facultăţi, umblă mai mult la tricou şi blugi în loc de costum etc.

Prezentarea o găsiti uploadată la krumel. Recomand să citiţi si rezumatul pe care l-a făcut el, pentru a înţelege mai bine slide-urile.