Design is a strong language, but cannot translate everything in the same way for everybody. The problem is when “I don’t like it” or “I don’t get it” get replaced with “it’s not good”.

Maybe Apple design is just not your style—different people enjoy different brands of computers, phones, cars or home appliances. There’s a lot of stuff out there—explore until you’ll find something that fits your expectations.”

Pornind de la citatul de mai sus (extras dintr-o discuţie avută aici pe tema designului produselor Apple), pot să spun că în sfârşit am găsit liniştea în privinţa întregului subiect Apple vs. Ceilalţi, indiferent că e vorba de Microsoft, Google, Dell, Samsung etc., care se bat cu Apple atât pe partea de software şi interfaţă grafică, cât şi pe partea de hardware.

Ani de zile am fost împotriva a tot ce înseamnă Apple, de la software-ul şi produsele Apple, până la filosofia Apple şi modul în care era prezentată de „părintele” Apple, Steve Jobs. Nu vorbesc în necunoştinţă de cauză; am butonat un timp pe un MacBook Pro, deţin un ipod Touch şi am consumat cantităţi enorme de timp şi nervi cu iTunes. De cealaltă parte a baricadei, am un PC şi un Zune, aşa că pot spune că am abordat problema de la ambele capete …[citeşte in continuare]

Invaders Must Die, albumul cu numărul 5 al trupei The Prodigy, lansare oficială pe 23 februarie, nebunie mare, conţinut pe măsură.

Ce poate fi mai frumos decât un album nou, scos de trupa preferată? Un album ceva mai special, mai oldschool, în spiritul primelor două albume The Prodigy, bineînţeles. Avem de-a face cu un album ceva mai turbat şi mai violent decât Always Outnumbered, Never Outgunned (2004) şi The Fat of the Land (1997), lucru care va fi apreciat enorm de adevăraţii susţinători ai trupei şi detestat în egală măsură de „fanii” ocazionali care se dau mari cunoscători pentru că au ascultat „Smack My Bitch Up” şi „Voodoo People”, dar care nu au auzit vreodată de „Break and Enter”, „Charley Says”, „Scienide”, „Religion” etc.

Albumul vine în variantă CD, album dublu disc (CD + DVD), pe viniluri sau în box set, aşa că avem de unde alege.

A început să circule prin blogosferă şi twitosfera vestea lansării noului logo al trustului Intact, realizat de Landor, cea mai cunoscută agenţie de branding din lume.

Bineînţeles, vestea a venit şi cu criticile de rigoare: logoul e ciudat, are vizibilitate slabă, scalabilitate şi mai slabă, pare treabă făcută la repezeală, cum a putut Landor să scoată aşa ceva etc. Vă reamintesc că la fel a fost întâmpinat şi logoul Altex, făcut acum câţiva ani tot de Landor, în cadrul unei operaţiuni de schimbare a întregii identităţi vizuale care a costat 120.000 Euro; logotip buşit, font dubios, filosofie şubredă în spatele noii identităţi (simbolul se dorea a fi un far). Landor nu a dat nici un răspuns oficial la toată avalanşa de nemulţumiri; ei şi-au văzut de treabă iar conducerea Altex a implementat noua identitate în tot lanţul de magazine. Lumea s-a obişnuit cu farul şi Altexul o duce destul de bine. Happy End.

Nu am idee cât a costat noul logo/noua identitate Intact dar am impresia că nici de această data Landor nu va da vreo explicaţie pentru modul în care arată noul logo, în mare parte pentru că de aia. Landor e Landor, experienţă de peste 70 de ani în branding si design, birouri în zeci de ţări, sute de proiecte realizate pe tot Globul, zeci de proiecte premiate, de ce ar simţi nevoia să-şi argumenteze alegerile făcute? Mai mult, cu ce drept comentăm noi hotărârile luate …[citeşte in continuare]

Inevitabilul a avut loc, mi-a venit rândul să scriu despre criză, despre vijgăul care ne ameninţă pe toţi cu sărăcie, foamete şi altele şi mai rele.

După cum văd eu treaba pe plan național, ne aflăm în următoarea situaţie: România, ţară aflată într-o creştere economică nemaiîntâlnită, cu cetăţeni plini de bani şi cu putere de cumpărare tot mai mare, cu industrie înfloritoare şi piaţă a serviciilor tot mai modernă, cumva, printr-o lovitură a sorţii şi prin incompetenţa americanilor care au pornit totul, a fost lovită de criză, noi urmând să ajungem la sapă de lem, cu rate pe cap şi fără vreo soluţie. Pe scurt, Apocalipsa.

Dincolo de implicaţiile evidente ale dereglării piramidei trofico-financiare, sunt de părere că această criză este cel mai bun lucru pe care-l puteau păţi toţi managerii, marketerii şi afaceriştii care nu au o treabă cu ceea ce fac, dar se sparg zi de zi în decizii importante, luate după ureche.

Toate afacerile care se închid sau suferă în această perioadă păţesc acest lucru din cauza crizei şi în nici un caz din cauza eventualelor decizii greşite ale şefilor lor. Asta vedem zilnic la tv, asta citim zilnic pe Internet. Toţi oamenii de afaceri se plâng că îi omoară …[citeşte in continuare]

După nenumărate experienţe, unele plăcute, altele comice, văd necesară scrierea unui mini tutorial despre scos bani de la bancomat. O fac pentru cei care nici acum, la peste 12 ani de la introducerea bancomatelor în România, nu sunt în stare să stea la bancomat mai puţin de 2-3 minute. O fac pentru cei care arată tare caraghios când nu ştiu pe care parte se bagă cardul, care buton corespunde cărei comezi şi tot aşa, strângând în tot acest timp ditamai coada de oameni supăraţi în spatele lor.

O vizită la bancomat nu ar trebui să dureze mai mult de 40-50 de secunde, cu tot cu scos bani şi chitanţă. Pentru cei care scot constant timpi de peste un minut, iată cum stă treaba:

Introducere card în fanta din partea dreaptă a ecranului bancomatului + cardul băgat cu banda neagră pe partea inferioară + introducere PIN* + selectare „retrageți numerar” + selectare sumă** + ridicare sumă, card şi chitanţă = maxim un minut, lume fericită şi nervi mai puţini.

*Presupunem că persoană cunoaşte PIN-ul pe de rost, nu se apucă să-l caute prin portofel, telefon, buzunare.
**Presupunem că persoană ştie cam cât ar vrea să scoată, nu începe să-şi facă situaţia financiară în faţa bancomatului şi nu dă telefon la rude sau la colegii de muncă să întrebe câţi bani să scoată.

PARONÍM, paronime, s.n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (şi ca origine). – Din fr. paronyme.

Paronimele sunt tare interesante, pentru că utilizarea lor anapoda este un instrument foarte rapid de testare a cunoştinţelor de bază căpătate prin clasa a şasea, când era predat paronimul şi se explica de ce nu e bine să pari incult şi să încurci temporar cu temporal şi familiar cu familial.

Două paronime folosite cu picioarele şi cu multă înverşunare în ultimul timp sunt perechea „investit-învestit”. Mai toţi jurnaliştii şi moderatorii de talk-show-uri au vorbit în stânga şi-n dreapta despre investirea lui Obama şi a diferitelor personaje politice româneşti. Unora s-ar putea să nu li se pară atât de importantă chestia asta, dar să îi auzi pe Ion Cristoiu şi pe Gabriela Vrânceanu Firea—maari analişti politici şi moderatori de dezbateri, cum se sparg în investiţii de persoane în stânga şi în dreapta, mi se pare tragicomic.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuţie: (în evul mediu) a da cuiva învestitura.
INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiţie.

Hai, cu toţii:
„Eu investesc într-o afacere, iar Obama a fost învestit în funcţia de preşedinte.”
„Trebuie respectat un orar, ţinând cont că Gigel susţine mâine un examen oral.”

Definiţii luate din DEX.