Încă un titlu complicat, încă două kilograme de buzz.
În acest articol voi încerca să expun povestea unei televiziuni care, în opinia mea, din dorinţa de a fi cât mai specială, a încercat prea multe, prea des, şi-a săpat o groapă frumoasă şi acum se duce la culcare în ea.

Frumoasa adormită la care mă refer este Prima TV, care a început bine, imediat sub Cele Trei (Protv, Antena şi TVR) în clasament, după care a început s-o ia la vale cu o viteză direct proporţională cu numărul de schimbări şi îmbunătăţiri pe care le-a implementat de-a lungul anilor.

Trist, pentru că acest post venea ca o alternativă destul de bună la cei trei giganţi, cu tot cu extensiile lor (ex. Acasă), avea cantitatea potrivită de scandal şi calitate mediocră, prezentate într-un format diferit: concursuri, emisie live, reality show-uri, după care au decis să înfrumuseţeze totul, ajungându-se la un fel de porc rujat şi parfumat, care a creat confuzie în rândul telespectatorilor—conţinutul mediocru trebuie ambalat în cutie mediocră (vezi promo-urile spaţial-psihedelice ale Protv-ului), nu în diferite pachete grafice şi poziţionări împrumutate/impuse din străinătate …[citeşte in continuare]

Taxa de studii la FEAA pe un an: 750 de dolari. 7-8 poze de pe istockphoto.com, rezoluţie mică: nici 20 de dolari. Să te zgârceşti atât de tare încât să furi acele poze şi să mai laşi şi watermark-urile pe ele: de nepreţuit.

Păcat, pentru că Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor (FEAA) este singura facultate din Iaşi care dădea semne că vrea să facă treaba cu trebuie, cred că singura facultate din Iaşi care are implementată o identitate vizuală (logo, cărţi de vizită pentru profesori, sistem de semnalistica interioară etc.).

Mă întreb ce ar ajuta FEAA mai mult, un mail la service@istockphoto.com, sau la Decan?

Mă uit de ceva timp la filmuleţul campaniei Whopper Virgins si nu numai ca nu o inteleg, dar nu reuşesc să o cuprind în vreun fel cu gândirea. Cum zic americanii, “I cannot wrap my head around this.”

Din IQads: „Rob Reilly (Co-executive Creative Director, Crispin) a fost însă mulţumit de reacţiile stârnite de campania Whopper Virgins: <<Nu sunt surprins că oamenii vorbesc şi scriu despre ea, pozitiv sau negativ, pentru că acesta este unghiul din care agenţia noastră abordează lucrurile. Publicitatea este făcută pentru a atrage atenţia şi este de dorit ca oamenii să o observe.>>”

Urmând raţionamentul ăsta, dacă ar fi să zic CUUUUUR, BUUUUCI, toate ar fi bune şi frumoase, indiferent de unele reacţii negative din partea cititorilor?

Eu încă mai cred că reclama negativă e un lucru rău, aşa că nu aş zice aşa ceva, dar în fine…

Toţi cei care mă ştiu vor spune despre mine că vorbesc mult, pun multe întrebări şi mă cert cu multă lume pe multe teme. Toate trei aspecte sunt importante, dar în seara asta ne axăm doar pe cel legat de certurile şi dezbaterile pe care le port în fiecare zi cu cine are ghinionul să-mi pice în cale.

Unul din subiectele care mi-a consumat cei mai mulţi nervi de-a lungul anilor a fost cuplul CorelDraw-Adobe Illustrator, bătălia epică între “softul pentru secretare şi  DTP-işti” şi “minunăţia de soft care face totul perfect”. Eu, când am început cariera de designer, am ales  Corel (versiunea 11 la momentul respectiv) pentru uşurinţa în utilizare, interfaţa grafică intuitivă şi alte câteva motive, în timp ce majoritatea mergea pe Illustrator (versiunea 10). Eu susţineam Corelul, majoritatea îl călca în picioare şi nu-i dădea nici o şansă.

Până la urmă şi la capăt, a trebuit să trec şi eu pe Illustrator, însă am continuat să mă cert cu toţi şi să susţin avantajele CorelDraw. Tot ce-mi doream era ca ceilalţi măcar să încerce Corel-ul, să vadă despre ce vorbesc, să observe ce putea să facă. Se pare că cineva, undeva, posibil vreun Moş Crăciun digital, a ales să-mi îndeplinească dorinţa, cu vârf şi îndesat. Illustratorul a ajuns la versiunea CS4 (14, dacă nu mă inşel) şi, spre marea mea surpriză, conţine destule chestii tare utile, pe care Corelul le avea de ani de zile: multipage, izolarea completă a conţinutului clipping mask-urilor, controller pentru gradienţi, etc. etc.

Zic că mi s-a îndeplinit dorinţa, nu doar pentru că lumea a ajuns să vadă despre ce avantaje ale Corelului vorbeam de ani de zile, dar, ţinând cont de numărul de lucruri teleportate din Corel în softul de la Adobe, am cam ajuns să lucrăm cu toţii într-un fel de Corel, numai că-l cheamă Illustrator CS4. Ha! Ce cadou mai bun poate primi un certăreţ, decât să i se spună tare şi apăsat: “Ai dreptaaaate!”?

Dragi oameni din advertising, nu ascund faptul că vă sunt atât admirator, cât şi duşman. Zi de zi sunt forţat să dau nas în nas cu sute de creaţii de-ale voastre, aşa că vreau să vă rog nişte lucruri, care, măcar pentru sănătatea mea mintală şi liniştea mea sufletească pe anul 2009, îmi voi imagina că vor fi citite măcar de vreo câţiva din voi. Şi luate în seamă.

1. Încep cu cea mai arzătoare chestie: vă rog eu, dacă tot trebuie făcute, mai faceţi şi ceva reclame pentru noi, telespectatorii, consumatorii şi targetul, că eu, cel puţin, m-am săturat de reclamele făcute din start cu un ochi la statueta de la Cannes, Golden Drum sau alte asemenea concursuri. Nu cred că exagerez când zic că multe agenţii de advertising fac publicitate mai degrabă pentru ceilalţi publicitari, pentru diferitele festivaluri şi fix în ultimul rând, dacă mai au timp şi chef, pentru consumatorii care trebuie să dea banul pe marfa din reclamă.

Mă întreb câţi meşteri în salopetă au înţeles reclamele la cărămida Brikston, câte gospodine au gustat în vreun fel reclama „Zboara puiule, zboară!”, sau dacă a mai avut chef cineva de biscuiţii Ulpio, după reclama cu biscunnilingus. Nu neg faptul că între agenţii au fost numai bătăi pe umăr şi felicitări călduroase pentru ideile şi execuţiile nemaipomenite, pline de buzz …[citeşte in continuare]

În următoarele 40000 de rânduri voi explica de ce consider că ProTV-ul este cea mai tare chestie din România, de ce cred că ar trebui să existe cursuri de protevism în orice facultate de economie, jurnalistică şi design, de ce orice agenţie de publicitate şi de branding ar trebui să aibă, pe lângă manualul de brand ProTV, o cărticică cu sfaturile şi obiceiurile lui Adrian Sârbu, omul care a construit cel mai bun lucru pe care l-au văzut românii vreodată.

Succes la lectură, ne vedem jos!

Încep prin a menţiona că dacă nu eram leneş nu erau probleme cu serverul, făceam un colaj de 3-4 ori mai mare, cu mult mai multe poze cu fotbal, femei, manele, Esca, decolteuri, circ şi acţiune, adică fix reţetă pe care ProTV-ul ne-o serveşte cu succes fenomenal de peste 10 ani.

Dar să lăsăm laudele şi să intrăm ceva mai în amănunt. Ştim cu toţii că Protv-ul este lider de piaţă, cu cele mai mari niveluri de audienţă, oricum ai da-o: ştiri, filme, emisiuni cu şi despre vedete, concursuri, evenimente live etc. ProTV-ul dictează preţurile calupurilor de publicitate, scoate cei mai mulţi bani din publicitate, probabil pentru că bagă cea mai mare cantitate de publicitate dintre toate televiziunile româneşti, chiar şi cu riscul amenzilor de la CNA, pe care le mai ia din când în când, le plăteşte, după care le ia din nou.

Pentru a înţelege succesul de care are parte ProTV-ul, trebuie să vedem cum …[citeşte in continuare]