Dragi posesori de dispozitive touchscreen, cum vă descurcaţi pe gerul ăsta? Ce faceţi dacă vreţi neapărat să schimbaţi melodia sau să răspundeţi la telefon şi purtaţi mănuşi? Lăsăm la o parte accesoriile (căşti cu comandă pe fir, headset Bluetooth etc.), vorbim aici de dispozitive în forma lor oficială/standard.

Cred că din prima zi când am ţinut in mână un iPod Touch m-am întrebat dacă s-a gândit cineva serios la ce se întampla iarna cu tot user experience-ul. De exemplu, mai toate reclamele la iPod arată oameni la tricou, voie bună, soare, mişcare, până dă iarna peste tine şi trebuie să te echipezi cu haine groase şi mănuşi. E nevoie de frig adevărat să ajungi să apreciezi existenţa butoanelor. Un motiv în plus să-mi laud Zune-ul şi încă un motiv să-mi pară rău de cât de puţin este apreciat playerul acesta. Da, şi iPod Nano are butoane, dar anumite comenzi sunt swipe only, dacă nu mă înşel, deci jos mănuşa!

Poate sunt eu prea conservator, poate doar pe mine m-a lovit gerul sau poate nu mai merge lumea pe stradă cu caştile în urechi şi playerul în buzunar, dar eu încă nu m-am plictisit de butoane.

În încheiere, în mod ironic, nu pot să nu observ că noul Zune HD s-a lepădat de funcţionalitatea şi liniile versiunilor precedente, ajungând şi el touch screen only. Amin.

Iată că ne reîntâlnim, de data asta cu ocazia unui miniconcurs.

Premiul constă într-un DVD Objectified, filmul documentar semnat de Gary Hustwit, responsabil și pentru Helvetica. Spre deosebire de Helvetica, care trata teme de typography, Objectified vorbește despre Design Industrial. Studii de caz, interviuri cu unii dintre cei mai talentați designeri industrial, totul filmat și montat in așa fel încât îți vine să te apuci de Design Industrial după vizionare

Unul dintre designerii intervievați în Objectified este Dieter Rams care, printre multe multe altele, este cunoscut pentru enunțarea a zece principii care stau la baza designului de calitate:

• Good design is innovative
• Good design makes a product useful
• Good design is aesthetic
• Good design helps us to understand a product
• Good design is unobtrusive
• Good design is honest
• Good design is long-lasting
• Good design is consequent to the last detail
• Good design is concerned with the environment
• Good design is as little design as possible

Pentru a intra în concurs, trebuie să enunțați într-un comment, aici pe blog, un al unsprezecelea principiu de “good design”. Pe scurt: Good design is [insert 1 to 5 words, in English]. …[citeşte in continuare]

Am ţinut recent o prezentare în cadrul unei întâlniri OdO pe o temă taaare dragă mie, ca designer,  şi anume interacţiunea prestator de servicii–client direct şi ce primeşte până la urmă clientul final. Ca să clarific, rolul prestatorului îl joaca firma de design/branding/advertising, clientul direct e marele producător de biscuiţi/vopsea/maşini/şpacluri sau o companie de servicii pentru care lucrează prestatorul, iar clientul final e cetăţeanul de rând, cel care finanţeaza toata relaţia, omul care cumpără pachetul de biscuiţi de pe raft, cocalarul căruia îi cumpără tăticu maşină de 60.000 Euro, zugravul plin de var, care intră în magazin să cumpere un şpaclu sau tipul care se duce la bancă să plăteasca o factură.

Din punctul meu de vedere,  relaţia prestator-client direct-client final scârţâie destul de tare în România, în mare parte pentru ca prestatorul  nu are chef să-l bage în seamă şi pe cetăţeanul care scoate banul. Motivele pentru care acest lucru se întâmplă pot fi numeroase: cetăţeanul poate nu are appeal, nu are tot timpul două facultăţi, umblă mai mult la tricou şi blugi în loc de costum etc.

Prezentarea o găsiti uploadată la krumel. Recomand să citiţi si rezumatul pe care l-a făcut el, pentru a înţelege mai bine slide-urile.

IKEA, schimbare de font, discuţii şi dezbateri la nivel mondial, petiţii online, nebunie generală. Nu puteam să ratez o asemenea şansă de a-mi da cu părerea.

Pe foarte scurt, IKEA, piatra de temelie a Designului Industrial, a executat recent o mişcare de-a dreptul mişelească în ceea ce priveşte toate tipăriturile lor, toate reclamele, tot ce ţine de mediul offline. Cei de la IKEA au decis să treacă de la fontul Futura, folosit timp de 50 de ani pe toate materialele lor, la arhicunoscutul şi omniprezentul Verdana.

Cum au putut sa faca aşa ceva?!!? Cum au putut sa trădeze zecile de mii de Graphic Designeri care vedeau în IKEA lumina călăuzitoare în ceea ce priveşte Designul Industrial? Am subliniat Graphic si Industrial pentru că vorbim de două discipline diferite. La IKEA se produc scaune, mese, furculiţe, clanţe şi alte asemenea. Asta ştiu ei să facă cel mai bine, asta i-a făcut celebri, nu fontul folosit de ei in toţi aceşti ani. Sper că observă şi alţii natura usor comică/absurdă a întregii situaţii.

Dar totuşi!!! Cat de ignoranţi au devenit cei de la IKEA de au ajuns să folosească un font uncool precum Verdana? De ce au ales pentru print un font gândit iniţial doar pentru afişat text pe monitor? Cum de au indrăznit să încalce acest tabu…inexistent?

Ar fi nedrept din partea mea să nu menţionez şi faptul că au fost cateva voci care au adus în această discuţie şi argumente logice, pertinente, cum ar fi unele probleme de lizibilitate ale fontului Verdana în print, dar, din pacate, acele voci au fost acoperite de gălăgia celor care nu vorbeau decat in termeni subiectivi: “nu-mi place Verdana”, “Verdana nu mi se pare OK”, “Verdana nu a fost făcut pentru aşa ceva” etc.

Eu am încercat să văd altfel problema: cei de la IKEA au ştiut cum să facă afaceri de cand au apărut pe piaţă. Au luat de fiecare dată decizii care i-au ajutat sa crească, să se extindă, să devină tot mai căutaţi şi mai admiraţi. De ce nu are nimeni încredere în IKEA şi de data asta? De ce nu presupune nimeni că există o şansă, oricât de mică o fi ea, ca cei de la IKEA să fi luat, pentru a N-a oară, încă o decizie bună/inteligentă/înţeleaptă?

În fine, ştiţi vorba aia: only time will tell.

Să sperăm că bloggingul e ca mersul pe bicicletă şi că, în felul ăsta, voi reveni la ritmul de postare din vremurile de demult.

Voi continua să mă axez pe subiecte care ţin în principal de Design si de ale sale domenii conexe, plus inevitabilele articole despre ciudăţeniile din viaţa de zi cu zi.
Că tot veni vorba de Design, anunţ pe această cale că am părăsit clasa muncitoare clasică—de la 9 la 6—acum fiind mândru freelancer, aşa că lăsaţi banii, colaborarile şi proiectele să vina la mine!

În rest, toate bune, să sperăm că mai merge bicicleta.

echo, echo, o oo o, o…